Andreea - 02.04.2012
Credeti.ma ca simt ca o iau razna.... Toata ziua plang urluu sii sa incerc sa-l convingg pe sotu meu sa.l lasam .... Pentru mine este un dar de la Dumnezeuuu o putere Dumnezeiasca ca mi la dat Dumnezeuu si pentru sotuu meuuu e doarr o paguba de banii. El nu isi da seama ca o sa fiu marcata pe viata :( ! E primu meu bebel si eu trebuie sa.l dau afara nu pot traiii cu asa un pacat de la varsta asta:(( !!!

ioana - 02.03.2012
Eu una sunt insarcinata si eu am fost la un pas sa fiu pusa sa fac avort dar atata am invartit treburile pana am ajuns la intelegeria sa pastram copilu ca doar copilu nu are nici o vina de vina sunt parinti care nu stiu sa se protejeze eu una nu sunt de acord cu avortu mi de pare o crima foarte urata si din pacate poate mai incolo la o varsta care nu mai poti face copil atunci ce faci te dai cu capu de pereti si zici ba ce proasta am fost cand am avut copilas in pantecele mele si lam dat afara dupa ce ajungi la timpu asta ca te chinui sa ramai insarcinata si nu poti ai fi instare sa dai timpul inapoi ca sa ti copilu de aia sant atate saituri pe care scrie o multime de idei ce sa faci numai avort sa nu faci va dau cuvantu meu de onoare ca am crezut ca mi-se rupe sufletul in doua cand am auzit ca sar putea sa fiu pusa sa fac avot

mirela - 25.02.2012
dA SUNT INSARCINATA SI SOTUL CU AI LUI VOR SA L DAU AFARA DAR EU NU VREAU NU STIU INCOTR O SA O IAU

GABRIELA - 20.12.2011
DOAR CU RESPONSABILITATE PUTEM SA NE FERIM DE ASTFEL DE SIT.DECI,ATIT NOI, CIT SI PARTENERII SA CONSTIENTIZAM CA SEXUL NU ESTE DOAR PLACERE CI IMPLICA SI MARI RES.CHIAR FOARTE MARI

Angela - 20.12.2011
Fetelor de ce va tot plangeti?De ce nu v-ati gandit inainte sa faceti sex?Acum vreti sa omorati un suflet nevinovat,un dar de la Dumnezeu.S-ar putea sa nu mai puteti sa aveti niciodata copii si nu cred ca v-ar placea.Mai bine ganditi-va de 100 de ori inainte sa va satisfaceti placerea!

ani - 18.12.2011
buna!tocmai ieri mi-am facut testul si am aflat ca sunt insarcinata,eu mai a-m un baietel de 3 ani jumatate si chiar sunt diperata ca nu stiu ce sa fac situatia finaciara este foarte proasta din partea amandoura nu mai probleme ...gandul sa fac avort este ingrozitor de dureros dar frica de dumneze e mare .dar ma gandesc decat sa-l chinui si pe el mai bine sa nu-l fac.va rog din tot sfletul un sfat e bine venit .sunt disperata de suparae.

maria - 31.05.2011
ana draga daca inca nu ai facut avort te rog eu sa nu faci dar nu numai eu ci mai mult Dumnezeu cel ce tuturora le da viata si nu avem dreptul sa o luam ce ce a zamislit Tatal Ceresc trebuie sa-i sam viata cit despre situata ta financiara Dumnezeu iti va purta de grija noua creaturile sale nu dispera ce El le da pinea pasarilor cerurilor care ele nu se ingrijesc zi de zi iar avortul nu e solutia ci ai sa ai consecinte penrtruca a ciobirtit un sufletel cum ai ciobirti o gaina pentru supa Dumnezeu sa te aiba in mila lui si paza lui nu avorta

irina - 30.05.2011
este un mare pacat sa iai viata la un copil.inainte de a te culca cu un barbat te poti gindi cu capu...danu cu.....(picioarele)fetelor nu va ginditi numai la placere,dar si la ce poate sa urmeze..copilul pe care il avortezi te blastama pentruca nu iai dat viata traieste in intuneric..nu iai dat voie sa vada lumina zilei.pe lumea cea lalta vei bea acest singe...si chiar daca iti mai faci femeie draga alti copii...acei copi care le vei da viata..nu vor fi niciodata fericiti,mereu vor fi in probleme...ducetiva la biserica si cumparati o carte unde scrie despre avort...si veti vedea ce scrie acolo...nu va ginditi numa la viata de pe pamint,ca ia este trecatoare..ginditiva la veata vesnica...nu judic pe nimeni...Dumnezeu cu toata lumea..

Ana - 19.04.2011
În urmă cu cîteva zile aş fi zis categoric ''nu'' avortului. Dar tocmai am aflat că sunt însărcinată. Mai am trei copii, sunt divorţată, dar locuiesc cu fostul soţ în aceeaşi casă, casa lui. Nu am unde să mă duc, el plăteşte ratele la casă... Aşa se face că sunt din nou însărcinată: sunt o proastă idioată care am cedat insistenţelor lui. Mă urăsc pe mine însămi, îl urăsc pe el, îl urăsc pe viitorul copil care îmi închide toate uşile: eram la un pas de a scăpa de locuitul cu fostul soţ, urma să plec la muncă în străinătate. Ba mai mult: am aflat că după legislaţia română de rahat nu voi avea indemnizaţie de maternitate, se acordă doar pt primii trei copii! Deci vom muri de foame cu toţii... Aşa că avortul intră în discuţie pt mine, deşi mi se rupe sufletul... Sunt într-o stare groaznică de confuzie... Nu mă îndrumaţi la nici un preot, ăşia-s doar varianta modernă a fariseior.

andreea - 09.04.2011
Cand am ramas insarcinata, eram la master in anul 1, la zi. Prietenul meu era teoretic impotriva avortului. Cand am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv, eu am inceput sa plang- nu imi doream un copil atunci, nu aveam serviciu, el castiga putin, parintii mi-au oferit o educatie aleasa si m-au sfatuit intotdeauna sa ma casatoresc virgina... Imi era frica de reactia lor, de faptul ca ii voi dezamagi.. De cealalta parte, mama prietenului meu ii spusese o viata intreaga sa faca copii tarziu, sa nu se inhame prea devreme la "sters rahati" ... Si imi treceau toate astea prin minte.. Si totusi.... prietenul meu s-a bucurat pe moment, imi spunea : Hai, bucura-te cu mine, o sa fim parinti!! Eu tot plangeam. Alta avea sa fie situatia la numai o ora- el a inceput sa sugereze un avort, motivand situatia financiara, iar eu cautand exemple sa ii arat ca Dumnezeu te ajuta sa si cresti un copil atunci cand ti-l daruieste. Inainte de a ne duce la culcare nu mai era indarjit- imi spune :"Stii, m-am mai inmuiat." Era confuz, speriat. Ca si mine, de altfel. Dar eu stiam ca oricat de greu mi-ar fi, voi infrunta totul si nu voi omori copilasul meu! Au urmat cam doua luni in care ba imi spunea ca il doreste, ba ca nu. I-am spus sa se hotarasca daca vrea sa fie langa noi pentru ca eu voi pastra acest copil. A fost greu, au fost momente in care s-a comportat violent cu mine(nu mai depate de a ma impinge, dar oricum) pentru a avorta, dar erau si momente in care ma mangaia pe burta si visa la statutul de tatic. Situatia s-a imbunatatit considerabil atunci cand au aflat parintii nostri. Cred ca asta era povara cea mai mare. Desi mama mi-a zis ca e dezamagita de mine atunci, nu m-a sfatuit nici o clipa sa avortez. Am azi o fetita superba, iar sotul meu(pentru ca ne-am si casatorit cand eram insarcinata) e cel mai tare tatic!! Este atat de devotat, aproape ireal! Are grija de ea, o schimba, ii da sa manance, o culca , se joaca cu ea, etc. SI O IUBESTE MUUULT! Eu sunt in continuare la master, nu am intrerupt. Cu sprijinul mamei, voi termina cu bine. Iar financiar...am avut mereu strictul necesar iar fetitei nu i-a lipsit nimic. In plus, de curand s-a dat o lege prin care mamele masterande beneficiaza de indemnizatie. Deci da.... Dumnezeu, atunci cand iti daruieste un copil, te si ajuta sa-l cresti! Nu va omorati proprii copii!